U PRÓVÈRBIE
di Giovanni De Fanis
Ghì tènghe 'na nepòta gevenétte,
sante Martine,che pise e mesure.
É bbóne,bräve,respettòse,eppure
a mè me päre ca tè nu defètte.
U vezeiucce su',quiste é secure,
é passä' u timpe dinte a camerétte:
dòrme,...dòrme,ci'ahàveze,ce pètte,
ma d'aietä' a bbarracche n' ce ne cure.
Nen sä ch'é 'na mmasciäte 'nda cuecine;
nen sä ch'è strequelä', né spanne i panne,
fä vite arepusäte a segnurine.
A sóre peccenénne che sta'a crésce
nu jurne ha ditte a mamme:
Ma, quélle Anne, se dòrme sèmpe cóme
acchiappe u pésce?
L'invincibile pigrizia di una ragazza preoccupa seriamente
la nonna. Ma il proverbio si presta anche ad un involontario,
esilarante doppiosenso.
Sante Martine:
S.Martino,simbolo di abbondanza;
Mmasciäte: Servizi,compiti;
Strequelä': Sfregare i panni;
Spanne: Stendere.
altre
poesie