A SPEQUELAZIÒNE
di Giovanni De Fanis
N'ce po' dice ch'aècche nen c'é stäte,
guarde atturne, te n'addune subbete.
Cóme nu mmaletimpe é passäte
careche de chióve, lampe e vummete.
E mò quille che vide é brutte assä':
Tèrmele ne é cchiù cóme 'na vóte
e a quistu fatte nen ce pu' pensä'
ca tutte dinte u curpe ci'arevóte.
E chi ci'a scòrde cchiù 'lla bèlla ville
ca stäve tutta vérde ammizze u chiäne.
I tanta fiure, a vasche, i pescetille,
secure ne l'ha strutte a tramuntäne.
Pe quille ch'hanne fatte arréte i Bbagne
meretarrinne d'èsse feceläte;
hanne fabbricäte senza sparagne
e tutte i setuaziune hanne sfruttäte.
I Larghe? So' scumparse a une a une.
Nenn'u sanne cchiù n'do' métte mäne;
hanne arenchjise a cavece e matune
pure urte e ciardine, ammäne ammäne.
E tutte quiste u chiamene prugrèsse;
u dicene che tutte a cunvenziòne.
Chi crèdene ca pijjene pe fésse?
U fatte é chiäre, é SPEQUELAZIÒNE!
La civile,forte denuncia
del massacro urbanistico di Termoli nel periodo a cavallo
tra la fine degli anni 50 e l'inizio degli anni 60.
Ma il peggio doveva ancora arrivare.
Te n'addune: te
ne accorgi ;
Vummete: tuoni ;
Arréte i Bbagne: grosso spazio inedificato che
trovavasi tra corso Vitt.Eman., via Alfano e via Belvedere.
altre
poesie